Deficitul agroalimentar nu este o abatere, ci un semnal de degradare economică

Începând cu trimestrul III 2024, Republica Moldova a intrat într-o zonă fără precedent: importurile de produse alimentare au depășit exporturile. Graficul atașat arată clar această ruptură – după ani de excedent, liniile se intersectează și se despart în defavoarea noastră. În 2025, exporturile scad spre aproximativ 596 milioane USD, iar importurile urcă la aproape 800 milioane USD, generând un deficit de peste 200 milioane USD. Pentru o economie agrară, aceasta nu este o fluctuație conjuncturală, ci un semn că modelul economic începe să se erodeze.

Când nu produci, economia nu doar importă – ea se contractă

Importul nu este echivalent economic cu producția locală. Modelările prezentate arată că, în cazul cărnii de porc, producția internă generează până la 8,5 miliarde lei rulaj economic, în timp ce importul aceluiași volum produce doar 4–4,3 miliarde lei . Diferența nu ține de cantitate, ci de lanțul valoric: producția antrenează furnizori, servicii, procesare și consum intern, în timp ce importul scurtează acest circuit.

Aceeași concluzie este confirmată și în industria zahărului, unde producția locală generează până la 4,45 miliarde lei, comparativ cu 1,2–1,5 miliarde lei în cazul importului . Economia nu pierde doar produsul, pierde multipli economici.

Bugetul public pierde de 4–6 ori mai mult atunci când înlocuim producția cu importul

Impactul fiscal este cel mai clar argument pentru intervenție. În sectorul porcin, producția locală generează între 800 și 1.000 milioane lei în bugetul public, în timp ce importul aduce doar 250–300 milioane lei . În industria zahărului, raportul este similar: 420–600 milioane lei față de doar 90–120 milioane lei .

Aceasta reflectă o realitate simplă: producția generează impozite pe întreg lanțul economic – salarii, profit, consum –, în timp ce importul generează preponderent TVA. Prin urmare, substituirea producției locale cu importuri erodează baza fiscală a statului.

Aici vom menționa că complexul agro-alimentar, este unic în felul său, unde timp de 20 de ani fiscalizare a crescut de 80 ori. Acum 20 de ani majoritatea producției agricole era realizată în gospodăriile casnice, care nu aveau relații cu bugetul public. Odată cu renașterea fermelor comerciale a început fiscalizarea producției agricole, care a crescut de la 11 milioane lei acum 20 de ani șa peste 800 milioane lei în prezent. Aceste plăți includ toate tipurile de impozite plătite direct și indirect.

Importurile reduc ocuparea și accelerează migrația economică

Producția locală creează locuri de muncă reale. În sectorul porcin, aproximativ 5.800 de persoane sunt dependente direct și indirect de această ramură, iar veniturile lor generează circa 700 milioane lei consum anual . Modelul bazat pe import reduce acest impact de câteva ori. Industria de zahăr pe întreg lanț valori generează alte 4,5 mii locuri de muncă. Doar aceste două sectoare analizate oferă 10 mii locuri de muncă pe întreg lanț valori, iar substituirea și parțială a producție lor cu importuri, însemnă lichidarea locurilor de muncă, migrația populației și subminarea creșterii economice.

În termeni practici, fiecare tonă de produs importat înlocuiește nu doar producție, ci și locuri de muncă, contribuind indirect la migrația forței de muncă și la depopularea zonelor rurale.

Astăzi deja 923 persoane în vârsta aptă de muncă se află peste hotarele țării, iar în grupul de vârstă 24-44 ani deja aproximativ 45% nu mai sunt în țară. Aici vorbim nu doar de forța de muncă, dar și de cei mai activi consumatori, care prin plecare lor, diminuează consumul din țară, vânzările, activitatea economică, încasările bugetare și în final creșterea PIB-ului.

Valoarea adăugată este cheia – iar Moldova o pierde prin exportul de materie primă

Economia agricolă a Moldovei suferă nu din lipsa producției, ci din lipsa procesării. Aproximativ o treime din cerealele produse în țară sunt valorificate prin sectorul zootehnic , ceea ce crește semnificativ valoarea adăugată.

În paralel, graficul încasărilor per hectar arată că sfecla de zahăr generează circa 42,3 mii lei/ha, de 2–4 ori mai mult decât principalele culturi cerealiere . Aceasta demonstrează că dezvoltarea agriculturii nu depinde de suprafață, ci de integrarea în lanțuri valorice.

În cazul producției cărnii de porc, industria absoarbe 1/3 din producția de cereale din Moldova în felul acesta crește consumul pe lanțul valoric și este stopa procesul negativ cu care ne confruntăm noi azi de export a materiei primei și importul de producție alimentară.

Crizele sectoriale devin crize macroeconomice în lipsa intervenției statului

Pesta porcină din 2025 a redus producția cu aproximativ 35% și a generat pierderi bugetare de circa 200 milioane lei anual . În lipsa unor măsuri rapide de sprijin, importurile au crescut accelerat, iar sectorul a pierdut din capacitatea de revenire.

Analiza arată însă un fapt esențial: intervenția statului pentru compensarea pierderilor se recuperează în maximum doi ani prin venituri fiscale suplimentare. Neintervenția, în schimb, consolidează deficitul. Dacă acum 20 ani Moldova exporta 70% produse alimentare și 30% materie primă agricolă, astăzi lucrurile s-au inversat și noi exportăm 70% materie primă agricolă și doar 30% produse alimentare. Moldova are nevoie de politici active de susținerea a industriei alimentare, pentru a îmbunătăți structura exportului a producției agro-alimentare, de la exportul de materie primă să revenim la exportul de produse finite ale industriei alimentare.

Politicile agricole ale Moldovei sunt în dezacord cu practicile europene

Statele Uniunii Europene aplică politici active de susținere a producției interne. Subvențiile de până la 900 euro/ha pentru sfecla de zahăr și mecanismele de protecție a pieței sunt instrumente standard .

În Republica Moldova, lipsa unor mecanisme similare plasează producătorii locali într-o competiție inegală, în care aceștia concurează nu doar cu firme, ci cu bugete publice externe.

Fără politici publice clare, deficitul alimentar va deveni noua normalitate

Graficul balanței comerciale indică direcția actuală: o economie care începe să depindă de importuri pentru produse de bază. Fără intervenții sistemice – fiscale, comerciale și investiționale – această tendință se va consolida.

În lipsa unei politici coerente, Moldova riscă să treacă definitiv de la statutul de exportator agroalimentar la cel de importator net, cu implicații directe asupra securității economice și alimentare.

Inițiativa Guvernului de a susține și promova producătorul autohton prin politici fiscale și vamale active, trebuie evaluat prin prisma: cum politicile Guvernului vor contribui la diminuarea deficitului balanței comerciale cu produse alimentare și cum vom reuși să recuperăm atât piața externă cât și cea internă.

Producția locală nu este o opțiune, ci o necesitate economică

Analiza realizată de noi pe două ramuri ale industriei alimentare arată foarte clară că producția locală:

• multiplică economia de 2–3 ori,
• crește veniturile bugetare de 4–6 ori,
• susține ocuparea și reduce migrația,
• și crește valoarea adăugată în agricultură.

Importul, în schimb, oferă o soluție pe termen scurt, dar erodează fundamentul economic pe termen lung.

Prin urmare, întrebarea pentru autorități nu este dacă trebuie susținută producția locală, ci cât de rapid și prin ce instrumente poate fi inversată tendința actuală.

Balanța comercială nu este doar un indicator economic. Este rezultatul direct al politicilor publice.