Pentru prima dată în istoria Republicii Moldova, Fondul Monetar Internațional a fost nevoit să aplice cea mai dură măsură din arsenalul său: stoparea finanțării.
Nu vorbim despre o amânare tehnică, ci despre două tranșe consecutive blocate, în valoare totală de 2,9 miliarde lei.
Este o decizie fără precedent, iar cauzele sunt interne, nu externe: eșecul reformelor, sabotajul instituțional și degradarea guvernării.

1. O criză ascunsă aproape un an

Faptul că relația cu FMI s-a deteriorat grav încă din februarie 2025 a fost ascuns deliberat de opinia publică.
În loc ca guvernul să recunoască problema și să ia măsuri pentru relansarea reformelor, s-a ales strategia tăcerii și a manipulării.
Cetățenii află abia acum, prin scurgeri de informații, că Moldova nu mai are relații normale cu FMI de aproape un an.
Aceasta nu este o „problemă de comunicare”, ci o criză de responsabilitate.

2. Gestionarea dezastruoasă a banilor publici

Primul motiv al blocării finanțării ține de modul iresponsabil în care este administrat bugetul de stat.
Veniturile cresc lent, cheltuielile explodă, iar deficitul bugetar a ajuns la 18,2 miliarde lei – cel mai mare din istoria țării.
Mai grav este că guvernul recunoaște public reducerea veniturilor, scăderea granturilor externe cu 409 milioane lei și tăierea investițiilor cu 717 milioane lei.
Cu alte cuvinte: tăiem dezvoltarea și hrănim consumul.

Aceasta este formula clasică a falimentului bugetar.
FMI a cerut exact contrariul: creșterea veniturilor, cheltuieli responsabile și investiții productive.
Dar guvernul a ales să ignore toate recomandările și să trăiască pe datorie, mascând realitatea cu slogane electorale.

3. Sabotarea reformei Procuraturii Anticorupție

A doua cauză majoră este subminarea deliberată a Procuraturii Anticorupție, instituția-cheie în controlul banului public.
În loc să fie consolidată, aceasta a fost slăbită prin artificii birocratice precum PACCO, presiuni politice și campanii menite să forțeze plecarea Veronicăi Drăgălin.
Rezultatul? Cazurile mari de corupție stagnează, iar partenerii externi văd clar intenția de a bloca justiția, nu de a o curăța.

FMI și Uniunea Europeană nu cer nimic imposibil — doar o instituție independentă care să investigheze frauda și corupția, inclusiv în domenii sensibile precum energia.
Atât timp cât Procuratura devine instrument politic, niciun creditor serios nu va finanța o gaură neagră.

4. Politizarea Băncii Naționale – un risc sistemic

Al treilea motiv al blocării tranșelor ține de politizarea Băncii Naționale a Moldovei.
BNM, care ar trebui să fie un garant al stabilității și profesionalismului, s-a transformat într-un refugiu pentru politruci demiși.
Deciziile tehnice sunt blocate de oameni numiți pe criterii politice.
Când echipa de specialiști propune reducerea ratei de bază pentru a stimula economia, iar membrii consiliului impuși politic se opun, apare o întrebare simplă: ale cui interese sunt apărate?

Iar dacă noi vedem asta, să fim siguri că și FMI vede.
O bancă centrală politizată înseamnă pierderea încrederii investitorilor și imposibilitatea de a menține stabilitatea financiară.
Într-un asemenea context, blocarea finanțării era inevitabilă.

5. Ipocrizia „planului B”

În loc de asumare, guvernarea a venit cu o nouă strategie de comunicare: „vom lua bani din altă parte”.
Aceasta este cea mai periculoasă iluzie.
Nicio instituție responsabilă nu va finanța o țară care refuză reformele, controlează politic justiția și subminează independența BNM.
A căuta bani fără reforme înseamnă doar un singur lucru: a căuta finanțare pentru corupție, incompetență și obediență politică.

6. O decizie cu ecou în istorie

Blocarea a două tranșe consecutive nu s-a mai întâmplat niciodată în relațiile Moldovei cu FMI.
Este un semnal de alarmă care ar trebui să răsune în fiecare instituție a statului: încrederea s-a terminat.
Și fără încredere, nu există nici bani, nici parteneriate, nici dezvoltare.

---

Concluzie

Cei 2,9 miliarde lei pierduți nu sunt problema principală.
Ei sunt doar simptomul unei boli mai profunde: sabotorii reformelor au capturat guvernarea.
FMI nu a pedepsit Moldova – a tras un semnal de alarmă: „Opriți dezastrul, altfel nimeni nu vă va mai finanța.”

Dacă Uniunea Europeană, în ciuda acestor realități, va continua finanțarea fără condiții clare, atunci trebuie să înțelegem un adevăr crud:
nu va mai finanța Moldova, ci va finanța corupția, incompetența și prăbușirea morală a statului.