Scumpirea produselor petroliere din luna martie a produs deja un efect dublu în economia Republicii Moldova. Pentru populație, agricultori și transportatori înseamnă costuri mai mari, presiune suplimentară și risc de scumpiri în lanț. Pentru bugetul de stat însă, aceeași criză înseamnă venituri suplimentare din TVA și alte impozite aplicate la un preț mai mare al carburanților.

Potrivit calculelor din grafic, doar în primele trei săptămâni ale lunii martie, scumpirea carburanților a adus suplimentar la buget 49,9 milioane lei. Este o sumă deloc neglijabilă și, foarte important, nu este rezultatul unei creșteri economice sănătoase, ci efectul direct al unei crize pe piața petrolieră.

De unde vin acești bani

Logica este simplă. Cu cât litrul de benzină sau motorină este mai scump, cu atât mai mare devine și suma de bani încasată de stat din impozitele calculate în prețul final. Statul nu a vândut mai mult, dar a încasat mai mult pentru același consum.

Economia Republicii Moldova consumă zilnic, în medie, aproximativ 2,3 milioane litri de motorină și 0,8 milioane litri de benzină. Chiar dacă în realitate primăvara consumul de motorină este mai mare decât media anuală, în estimările prezentate acest element a fost omis. Cu alte cuvinte, cifrele din grafic sunt prudente, iar încasările reale pot fi chiar mai mari.

Până la începutul actualei scumpiri, statul încasa aproximativ 6,64 lei impozite la un litru de motorină, iar acum încasează deja 8,23 lei, adică cu 1,6 lei/litru mai mult. La benzină, povara fiscală a crescut de la 10,96 lei/litru la 11,91 lei/litru, adică cu 0,95 lei/litru mai mult.

Aici este cheia întregii povești: motorina s-a scumpit mai puternic, iar Republica Moldova consumă mult mai multă motorină decât benzină. De aceea, grosul banilor suplimentari din buget vine exact din motorină.

Ce ne arată cifrele pe săptămâni

În perioada 2–8 martie, bugetul a acumulat suplimentar 7,0 milioane lei. Dintre aceștia, 5,7 milioane lei au venit din motorină și doar 1,3 milioane lei din benzină.

În perioada 9–15 martie, încasările suplimentare săptămânale au crescut la 16,2 milioane lei, dintre care 13,7 milioane lei au provenit din motorină și 2,5 milioane lei din benzină. Astfel, cumulativ, până la jumătatea lunii martie, bugetul ajunsese deja la 23,2 milioane lei suplimentar.

În perioada 16–22 martie, saltul este și mai puternic: 26,7 milioane lei într-o singură săptămână, dintre care 22,3 milioane lei vin din motorină și 4,4 milioane lei din benzină. Astfel, totalul acumulat suplimentar din 2 martie până la 22 martie ajunge la 49,9 milioane lei.

Cu alte cuvinte, într-o singură săptămână, statul a încasat aproape de patru ori mai mult decât în prima săptămână a crizei. Asta arată clar că presiunea nu doar continuă, ci se amplifică.

Cine plătește de fapt această notă

Bugetul încasează, dar economia plătește. Iar factura este achitată în primul rând de sectoarele care depind cel mai mult de motorină.

Primii loviți sunt agricultorii. Scumpirea vine exact în perioada lucrărilor de primăvară, când consumul de motorină crește sezonier. Asta înseamnă costuri mai mari la arat, semănat, fertilizare și transport. Cu alte cuvinte, nu vorbim doar despre o problemă energetică, ci despre o presiune directă asupra costului viitoarei recolte.

A doua categorie afectată sunt transportatorii. Orice leu adăugat la motorină se transferă în costuri logistice, iar mai devreme sau mai târziu aceste costuri se mută în prețul bunurilor de consum. Când se scumpește motorina, nu se scumpește doar drumul; se scumpește și marfa de pe raft.

În final, toți consumatorii sunt afectați. Prin pompă, direct. Prin transport, indirect. Prin inflație, inevitabil.

O primă concluzie

Statul nu trebuie să trateze aceste venituri suplimentare ca pe un bonus bugetar obișnuit. Ele nu vin din dezvoltare economică, nu vin din investiții, nu vin din productivitate mai mare. Vin din criză. Iar veniturile obținute din criză trebuie folosite pentru a reduce efectele crizei, nu pentru a cosmetiza bugetul.

Aici este și principiul sănătos de intervenție: statul nu „dă cadouri”, ci restituie parțial banii încasați suplimentar exact de la cei care suportă costul scumpirii.

Recomandări etapizate pentru intervenția Guvernului

Etapa I: protejarea agricultorilor

Prima măsură corectă este restituirea accizei pentru agricultori. Aceasta este cea mai justificată intervenție, pentru că agricultura este cel mai expus sector în această perioadă. Lucrările de primăvară nu pot fi amânate, iar consumul de motorină nu poate fi substituit.

Aceasta trebuie să fie intervenția imediată și prioritară. Dacă criza este scurtă, această măsură poate fi suficientă. Este bine că Guvernul a anunțat deja această direcție. Aici a făcut un pas bun și trebuie să meargă până la capăt.

Etapa II: compensare parțială pentru transportatori

Dacă scumpirea persistă și intrăm într-o criză de durată, următorii care trebuie susținuți sunt transportatorii. Nu din romantism economic, ci din aritmetică simplă: dacă nu limitezi șocul la transport, el se răspândește în toată economia.

Aici soluția poate fi o restituire parțială a accizei sau un mecanism temporar de compensare strict țintită pentru operatorii care pot demonstra consumul profesional de carburant. Măsura trebuie să fie temporară, clar definită și legată de durata crizei, nu transformată în privilegiu permanent.

Etapa III: reducere temporară a accizei pentru întreaga piață

Dacă situația se prelungește, așa cum s-a întâmplat în 2022, Guvernul trebuie să fie gata să discute o reducere temporară a accizei la carburanți pentru toți consumatorii. Aceasta este măsura cea mai largă și, tocmai de aceea, trebuie aplicată doar dacă primele două etape nu mai sunt suficiente.

Această intervenție are sens doar în cazul unei crize prelungite, când scumpirea riscă să se transforme într-un nou val inflaționist generalizat. Altfel spus: nu începi cu tunul când îți ajunge o pușcă. Dar dacă vine furtuna mare, nu ieși doar cu umbrelă.

Etapa IV: mecanism automat pentru viitoarele crize

Dincolo de intervenția de moment, Guvernul trebuie să învețe lecția și să creeze un mecanism automat de ajustare temporară a accizelor sau de restituire țintită atunci când carburanții depășesc anumite praguri critice. Nu este normal ca, la fiecare nouă criză, să improvizăm. Economia serioasă lucrează cu reguli, nu cu reacții de ultimă oră.

Un asemenea mecanism ar oferi predictibilitate agricultorilor, transportatorilor și pieței în general. Iar predictibilitatea, în economie, valorează uneori cât jumătate din ajutor.

Ce se poate întâmpla până la sfârșitul lunii

Dacă tendința de scumpire continuă, este foarte probabil ca încasările suplimentare ale statului să crească accelerat. Dacă în prima săptămână ele au fost de 7 milioane lei, iar în a treia deja de 26,7 milioane lei, atunci nu este deloc exclus ca luna martie să se închidă cu aproape 100 milioane lei acumulări suplimentare.

Acești bani nu trebuie lăsați să se piardă în masa generală a bugetului. Ei trebuie urmăriți separat și folosiți inteligent pentru amortizarea șocului economic.