Republica Moldova traversează, aproape neobservat de mulți, una dintre cele mai rapide și spectaculoase transformări economice din istoria sa recentă. Vorbim despre sectorul energiei electrice regenerabile – un domeniu care, timp de decenii, practic nu a existat, iar astăzi devine un pilon real al securității naționale.

1. Un salt istoric într-un timp record

Datele oficiale arată că:
– în trimestrul III 2025, Republica Moldova a produs 386 milioane kWh de energie electrică regenerabilă – record absolut într-un singur trimestru.
– în același timp, producția anualizată a depășit pentru prima dată pragul de 1 miliard kWh.
– estimarea pentru întreg anul 2025 este de circa 1,2 miliarde kWh.

Pentru a înțelege magnitudinea:

• este de 10 ori mai mult decât produceam în 2020,
• de peste 40 de ori mai mult decât acum 10 ani,
• iar în 2015, 99% din energia electrică consumată era importată, fie direct, fie sub formă de gaz importat pentru producție locală.

Nu exagerez când spun: nu cunosc o altă țară din Europa cu un asemenea grad de dependență energetică, care să fi reușit o asemenea schimbare într-un interval de doar 2–3 ani. Alte state au avut nevoie de 10–15 ani pentru procese similare.

2. Structura actuală: fotovoltaicul domină

În 2025, structura producției regenerabile este următoarea:

• 64% fotovoltaic,
• ~29% eolian,
• ~6% hidro,
• ~1–1,5% biogaz.

Dacă în trecut hidroenergia era aproape 100% din ce însemna „regenerabil”, astăzi rolul ei este secundar. Motorul real al transformării îl reprezintă investițiile private în panouri solare și eoliene, stimulate de crizele recente și de prețurile volatile la energie.

3. De la producție la securitate: 26% din consum este deja local

Rezultatul economic este clar și măsurabil:
în 2025, energia regenerabilă locală acoperă aproximativ 26% din consumul total de energie electrică al Republicii Moldova.

Cu alte cuvinte, mai mult de un sfert din energia consumată nu mai depinde de importuri, de geopolitică sau de prețul gazului.
Iarna contribuie mai mult vântul, vara – soarele. Avem deja un mix funcțional.

Pentru o țară care acum 10 ani importa practic tot, aceasta este o schimbare de paradigmă.

4. Noul paradox: producem mai mult decât consumăm – dar doar ziua

Succesul vine însă cu o provocare nouă.

În anumite zile de vară, pentru câteva ore, producția de energie regenerabilă a acoperit 100% din consumul intern.
În 2026, este foarte probabil să avem ore întregi în care producția va depăși consumul cu 30–40%.

Și aici apare problema economică fundamentală:

• ziua, energia este foarte ieftină,
• seara, energia este de 4 ori mai scumpă,
• au existat zile în care diferența de preț a fost de 20–30 de ori (ex.: 3 €/MWh ziua vs. 180 €/MWh seara).

Fără capacități de stocare, riscăm să vindem ziua energie ieftină și să o cumpărăm seara scump. Practic, să pierdem valoarea adăugată creată chiar de noi.

5. Pasul unu a fost făcut: bursa de energie

Guvernul a făcut corect primul pas strategic:
– crearea bursei de energie electrică,
– transformarea energiei din utilitate rigidă în marfă tranzacționabilă.

Acum energia poate fi:

• vândută,
• cumpărată,
• stocată,
• arbitrată în funcție de preț și oră.

Fără bursă, stocarea nu are sens economic. Cu bursă, stocarea devine afacere.

6. Pasul doi – inevitabil: stocarea energiei

Provocarea anului 2026 nu mai este producția, ci stocarea.

Stocarea:

• permite cumpărarea energiei ieftine ziua,
• vânzarea energiei scumpe seara,
• stabilizează sistemul,
• crește securitatea energetică,
• creează o nouă ramură de afaceri.

Important:
o mică afacere de stocare poate fi lansată cu ~250.000 euro capital propriu, restul putând fi atras prin creditare. Este un domeniu accesibil IMM-urilor, nu doar marilor jucători.

7. Ce trebuie să facă statul (fără subvenții masive)

Statul nu trebuie să inventeze nimic:

• facilități fiscale pe 10 ani,
• restituiri accelerate de TVA,
• impozit redus pe profit,
• scheme deja existente, adaptate pentru stocare.

Nu subvenții directe neapărat, ci predictibilitate și stimulente inteligente.

Concluzie

Republica Moldova a demonstrat că poate face lucruri considerate imposibile:

• de la 99% dependență de import,
• la peste 26% energie locală regenerabilă,
• în mai puțin de un deceniu.

Ar fi o greșeală strategică să ne oprim aici.
Producția fără stocare înseamnă pierdere de valoare.
Producția cu stocare înseamnă securitate, profit și independență reală.

Pasul unu a fost făcut.
Pasul doi nu mai este opțional.

Vă recomand să urmăriți și secvența video de mai jos.