Felicitare pentru Ziua Bibliei
Astăzi, la poporul român este sărbătorită Ziua Bibliei – un prilej de a-i felicita pe toți cei care cinstesc Cuvântul lui Dumnezeu și îl păstrează ca pe un tezaur al familiei, al credinței și al identității noastre.

Această sărbătoare a fost instituită oficial în România în anul 2006, fiind fixată în 13 noiembrie, ziua în care, în 1688, vedea lumina tiparului Biblia de la București, prima traducere integrală a Scripturii în limba română. Este un moment de recunoștință față de toți cei care, de-a lungul secolelor, au adus Biblia în limba poporului nostru, dar și un bun moment să ne amintim un adevăr aproape uitat: românii nu doar au tradus Biblia pentru ei, ci au oferit-o și altor popoare.

O istorie fascinantă: cinci popoare mari ale lumii care au primit Biblia datorită românilor

Adevărul istoric, pus în ordine cronologică, este mai spectaculos decât ne-am aștepta. Pe rând, cinci popoare – goți, unguri, slavi, arabi și georgieni – au primit Biblia în limba lor datorită românilor și Țărilor Române.

1. Goții – Biblia lui Wulfila (cca. 350)

În secolul al IV-lea, pe teritoriul Dobrogei de astăzi, episcopul Wulfila (Ulfila) traduce pentru prima dată Biblia în limba gotică. Este prima traducere completă a Bibliei într-o limbă germanică, realizată chiar în regiunea noastră.
Goții, popor dispărut între timp, au primit Scriptura pe pământ românesc.

2. Ungurii – prima Biblie maghiară (cca. 1432–1435, Moldova)

Cu două secole înainte de Reformă, husiții refugiați în Moldova, în vremea lui Alexandru cel Bun, au tradus Biblia în limba maghiară.
Cele mai multe surse fixează traducerea în jurul anilor 1432–1435, în zona Neamț – aproape de locurile unde se va naște mai târziu Ștefan cel Mare.
Prima Biblie maghiară nu a apărut la Budapesta, ci în Moldova medievală.

3. Slavii – Tetraevanghelul de la Târgoviște (1512)

În 1512, la Târgoviște, Macarie tipărește prima Evanghelie slavonă tipărită – Tetraevangheliarul.
Rușii o consideră prima carte tipărită pentru ei, fiind mai veche decât primele tipărituri moscovite.
Slavii au primit Evanghelia tipărită prin Țara Românească.

4. Arabii – Psaltirea de la Alep (1706), PRIMA carte tipărită pe teritoriul arab

În 1706, la Alep, apare prima carte tipărită vreodată pe teritoriul arab: Psaltirea în limba arabă.
Lucrarea a fost posibilă datorită românilor:
– tiparnița și tehnologia au fost aduse din Țările Române;
– caracterele arabe au fost turnate sub îndrumarea lui Antim Ivireanul la Snagov;
– finanțarea a venit din partea domnitorilor români.

Prima carte tipărită în lumea arabă poartă amprenta românească.

5. Georgienii – prima carte tipărită în limba georgiană (1709)

După succesul tipăriturilor arabe, Antim Ivireanul sprijină tipărirea primei cărți în limba georgiană folosind tehnica și experiența dobândite în Țara Românească.
Anul: 1709.
Românii au contribuit decisiv la apariția primului text tipărit în limba georgiană – începutul tiparului modern în Georgia.

O comoară împărtășită: românii, nod de cultură și credință

Nu am avut imperii, dar am avut tiparnițe.
Nu am cucerit teritorii, dar am cucerit inimi prin carte.
Românii s-au aflat la intersecția dintre Răsărit și Apus și au devenit purtători de cultură, alfabet și Scriptură pentru alții.

Aceasta este o moștenire discretă, dar care ar trebui spusă mai des copiilor și nepoților noștri.

Biblia în lume astăzi: peste 4.000 de limbi

Biblia rămâne cea mai tradusă carte a omenirii:
– peste 4.000 de limbi au o formă de traducere (integrală sau parțială);
– 728 limbi au Biblia completă;
– 1.600 limbi au Noul Testament;
– procesul continuă: în fiecare lună apare o traducere nouă undeva în lume.

O evoluție istorică fulgerătoare

– 350: 1 limbă (gotica)
– 1500: câteva zeci
– 1700: puțin peste 50
– 1900: aproximativ 450
– 2000: 2.200 limbi
– 2025: peste 4.000 limbi

Nicio altă carte nu a unificat atât de multe popoare, limbi și tradiții. Nicio altă carte nu a modelat simultan cultura, morala și limba atâtor națiuni.

Ziua Bibliei este despre recunoștință.
Despre identitate.
Și despre rolul neașteptat de mare pe care un popor mic l-a avut în răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu în lume.

Aceasta este povestea noastră – și merită rostită cu bucurie.