Lecția bumerangului: când strategia Guvernării devine vulnerabilitatea Republicii Moldova

În aceste zile, asistăm la un val tot mai agresiv de dezinformare și atacuri coordonate împotriva președintei Maia Sandu. Unele dintre ele sunt atât de absurde, încât ar putea părea inițial doar zgomot de fond. Dar în realitate, ele sunt simptomul unui fenomen mult mai periculos: deschiderea câmpului mediatic și electoral pentru propaganda rusă, chiar de către cei care pretind că o combat.

Această situație nu a apărut din senin. Este rezultatul unei politici mioape promovate de actuala guvernare, care a ales să înlocuiască dezbaterile reale cu slogane goale, să marginalizeze orice oponent legitim și să transforme spațiul public într-o arenă de obediență și propagandă, în loc de o piață vie a ideilor.

Atunci când refuzi să discuți despre:

  • criza profundă din agricultură,
  • declinul industriei,
  • exodul masiv al tinerilor,
  • sistemul de sănătate în colaps,
  • distrugerea încrederii în justiție,
    și alegi în schimb să transformi fiecare apariție publică într-un spectacol de loialitate și autocongratulare, nu lupți cu propaganda rusă — o alimentezi.

Când te inspiri din manualul lui Putin privind eliminarea vocilor incomode, stigmatizarea criticilor și controlul total al narativului public, nu mai ești un bastion al democrației. Devii o copie jalnică a inamicului pe care pretinzi că-l înfrunți.

Și iată efectul bumerangului: când elimini anticorpii societății — adică dezbaterea, ideile divergente, criticile sincere — la primul contact cu o propagandă agresivă, societatea nu mai are apărare. Iar ceea ce ai distrus din interes de partid se întoarce și te lovește direct.

O societate democratică nu se protejează cu lozinci și etichete, ci prin:

  • educație civică,
  • libertate de exprimare,
  • pluralism de idei,
  • competiție electorală reală.

Nu cu un sistem numit pompos „Patriot” care seamănă mai degrabă cu o glumă sinistră, ci cu o populație pregătită, matură, înțeleaptă.

Dacă Guvernare nu înțelege asta, dacă nu încetează să transforme actul guvernării într-un monolog steril, dacă nu iese din bula propriilor iluzii și nu revine la valorile pe care le-a promis, atunci va rămâne în istorie nu ca cea care a apărat democrația, ci ca cea care a slăbit-o decisiv.

Concluzia e simplă: Cei care elimină dezbaterea, riscă să fie devorați de manipulare.

Aceasta nu mai este o problemă de PR. E o problemă de regim.

Lasă un comentariu