Opinia mea oferită publicației NewsMaker.md

1. Ajutorul pentru persoanele vulnerabile este binevenit, chiar dacă are o tentă electorală.

2. Critica trebuie îndreptată nu spre sprijinul social, ci spre incapacitatea de a construi politici de dezvoltare.

3. Avem o guvernare cu susținere politică, dar cu rezultate modeste în atragerea banilor pentru investiții.

În calitate de economist, urmăresc cu atenție deciziile guvernamentale legate de sprijinul social și politicile bugetare. În contextul în care Moldova a trecut prin patru crize în ultimii cinci ani – criza pandemică, energetică, economică și inflaționistă – este firesc ca guvernul să vină cu măsuri de ajutor pentru cei mai afectați. Datele sunt îngrijorătoare: aproximativ 25% din populație se confruntă cu forme severe de sărăcie, iar alți 25% trăiesc cu lipsuri alimentare constante.

Așadar, orice formă de sprijin oferită celor vulnerabili este un lucru bun și necesar. Chiar dacă acest ajutor vine într-un an electoral și are, fără îndoială, o dimensiune politică, nu trebuie să pierdem din vedere esențialul: sprijinul ajunge la oameni care au nevoie reală. A critica un guvern pentru că „face politică” atunci când oferă ajutor este o formă de cinism. Partidele politice, fie că ne plac sau nu, vor încerca întotdeauna să capitalizeze politic pe acțiunile lor – asta e natura jocului democratic. Important este ca acțiunile lor să aibă și un impact social pozitiv.

Problema reală nu este ajutorul oferit, ci faptul că rămânem blocați la acest nivel de „buget de supraviețuire”. Nu există o viziune de dezvoltare, o strategie coerentă care să transforme sprijinul de moment într-un mecanism sustenabil de ieșire din sărăcie. Avem un guvern cu o susținere politică puternică – internă și externă – dar cu rezultate foarte slabe în atragerea de fonduri pentru dezvoltare. Nu reușim să obținem granturi sau credite avantajoase pentru proiecte mari de infrastructură, educație, sănătate sau economie. Bugetul nostru rămâne concentrat pe cheltuieli de consum, nu pe investiții.

Sprijinul social nu trebuie să excludă investițiile – din contră, ele trebuie să meargă mână în mână. Este normal să ajutăm populația vulnerabilă, dar este la fel de necesar să gândim și în termenii viitorului. Întrebarea firească pe care ar trebui să o punem este: de ce, cu toată susținerea politică și geopolitică, nu avem un guvern capabil să atragă mai multe resurse pentru dezvoltare?

Răspunsul ține, din păcate, de capacitatea administrativă și tehnică a guvernării. Iar aici e marea slăbiciune: lipsa oamenilor competenți, a profesionalismului și a unei viziuni strategice.

Ajutorul pentru cei săraci este bun. Dar faptul că nu reușim să ieșim din cercul sărăciei – asta este adevărata problemă.