O istorie neobservată despre ultima băutură a lui Iisus și gestul unui soldat care a ales să fie OM

„Când gloata strigă «Răstignește!», tu poți alege să fii OM.”
Aceasta este, poate, cea mai tulburătoare lecție a Vinerii Negre.

În acea zi – când ura a devenit lege, când batjocura a fost încoronată, când răul a primit aplauze – totuși, s-a găsit un singur om care a ales altfel.
Un om simplu. Un soldat roman.

În mijlocul furiei gloatei, a făcut un gest mărunt, dar profund:
i-a dat lui Iisus să bea.

Două episoade de băutură – dar doar unul cu milă

Puțini știu că la răstignirea lui Iisus au avut loc două episoade diferite legate de băutură:

1. Primul, când Iisus era jos, înainte de a fi urcat pe cruce. I s-a dat vin amestecat cu fiere – o băutură amară, oferită în batjocură. A gustat, dar a refuzat să bea (Matei 27:34).
2. Al doilea, când era deja pe cruce. A spus: „Mi-e sete.” Un soldat a alergat, a luat o ramură de isop, a înmuiat un burete într-un vas și i-a dat să bea (Matei 27:48, Ioan 19:29).

Aici apare confuzia. Toate traducerile moderne vorbesc despre „oțet”, dar în greacă apare cuvântul ὄξος, care nu desemnează oțet de masă, ci posca – băutura soldaților romani.

Iisus a băut din acel burete. Și imediat după, Și-a dat duhul (Ioan 19:30).
Aceasta a fost ultima Lui băutură pe pământ.

Posca – băutura săracilor și a soldaților

Posca era o băutură simplă, ieftină și eficientă.
Consumată de soldații romani și de clasele sociale de jos, avea un rol dublu: hidratare și conservare într-o vreme în care apa curată era rară.
Se prepara din:

• apă
• vin oțetit (sau oțet de vin)
• puțină miere
• ierburi aromatice, cel mai des cimbru

Un gust acrișor, dar răcoritor, ușor antiseptic.
În acea zi, în acel ceas, din acel vas obișnuit al soldaților, unul dintre ei a scos un burete și i-a oferit lui Iisus o ultimă alinare.

Un cuvânt păstrat doar de aromânii din Grecia

Ceea ce face această poveste și mai uimitoare este faptul că numele originar al băuturii – posca/puscă – s-a pierdut în toate limbile romanice.
Toți traducem greșit cu „oțet”.
Toți, în afară de unul.

Aromânii din Grecia.
Într-o ediție rară a Noului Testament, tipărită între 1967–1969 de Apostol N. Caciuperi, aromân din regiunea Epirului, sprijinit de franciscani, apare scris negru pe alb:

„Lua un vas plin cu puscă…”

Nu oțet. Nu interpretări. Ci puscă – forma autentică a poscăi.
Un cuvânt păstrat de un neam mic, dar cu o memorie mare.
O mărturie vie a ce a băut Iisus Hristos pe cruce.

Rețeta poscăi – băutura milei

Dacă vrei să recreezi această băutură simplă, dar profund simbolică, iată rețeta:

• 1 pahar cu apă
• 2 linguri de oțet de vin (roșu sau alb)
• 1 linguriță de miere
• 2 frunzulițe de cimbru (sau mentă)

Se amestecă și se servește rece.
Este exact băutura din care Iisus a sorbit în ultimele clipe – nu pentru gust, ci pentru gestul de omenie al celui care a oferit-o.

Lecția Poscăi

Posca nu este doar o băutură.
Este o alegere.
Când toți urlă „Răstignește!”, tu poți oferi un strop de apă.
Când toți se unesc în ură, tu poți alege mila.
Când toți privesc, tu poți alearga.

Ziua Poscăi ne amintește că și în cea mai neagră zi a istoriei, a existat un om care a fost OM.
Un soldat roman.
Un gest simplu.
Dar care a schimbat tăcerea morții în ecoul etern al compasiunii.